Sfântul Longhin sutaşul

Un sutaş, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub stăpânirea lui Pilat, a fost pus împreună cu ostaşii săi să slujească la sfintele patimi şi la răstignirea lui Hristos. Văzând el minunile cele ce s-au făcut de Hristos, adică cutremurul şi schimbarea soarelui în întuneric, mormintele deschizându-se, morţii înviind şi pietrele despicându-se, a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, după cum arată evanghelistul Matei: “Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dânsul pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”.

Despre Longhin sutaşul zic unii că el a împuns cu suliţa în coasta nostru Domnului Iisus Hristos, Care a murit pe cruce, iar din sângele şi apa ce au curs a câştigat tămăduire pentru ochii săi cei bolnavi. Apoi, fiind îngropat Hristos, Longhin iarăşi a fost pus de Pilat să străjuiască cu ostaşii pe Iisus Care zăcea în mormânt. Iar când Domnul, cu mare slavă, a înviat din mormânt şi prin minunata Sa sculare a înspăimântat pe străjeri, îngerul Domnului, coborându-se din cer, a prăvălit piatra de pe mormânt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi. Atunci Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut desăvârşit în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat şi arhiereilor toate cele ce s-au făcut.

Arhiereii au făcut sfat cu bătrânii şi au dat ostaşilor mulţi arginţi ca să tăinuiască învierea lui Hristos zicând: “Ucenicii Lui L-au furat noaptea, pe când noi dormeam”. Însă Longhin nu a primit arginţii şi nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o. El a părăsit serviciul militar, împreună cu doi prieteni, şi au fost botezaţi de apostoli; nu după multă vreme au părăsit Ierusalimul şi au mers împreună în pământurile sale natale, în Capadocia. Acolo a fost propovăduitor şi apostol al lui Hristos şi a întors pe mulţi din rătăcire la Dumnezeu.

Mai marii evreilor l-au convins pe Pilat să trimită o companie de soldaţi în Capadocia, pentru a-l ucide pe Longin şi pe prietenii săi. Când soldaţii au ajuns în satul lui Longin, fostul centurion i-a primit în casa sa. După masă, soldaţii au dezvăluit scopul venirii lor, fără a şti că stăpânul casei este cel pe care îl caută. Longin şi prietenii săi şi-au dezvăluit identitatea, şi, din dorinţa puternică de a accepta orice suferinţă pentru Hristos, au primit cu bucurie moartea de martir, prin decapitare.

Trupurile celor trei martiri au fost îngropate pe locul unde au fost martirizaţi. Capetele lor i-au fost trimise lui Pilat, care a dat ordinul să fie aruncate afară din cetate, la groapa de gunoi. După câtva timp, o femeie oarbă a venit la Ierusalim pentru a se ruga. Sf. Longinus i-a apărut în vis şi i-a spus să îi găsească capul. Când a atins capul martirului, femeia şi-a recăpătat vederea.